Nikon D300 Clasa superioară

Nikon D300
Clasa superioară

Prin cei 12 megapixeli, D300 se apropie şi mai mult de clasa profesională decât modelul anterior, D200, care avea „doar” 10 megapixeli. D300 mai e dotat cu acelaşi sistem AF în 51 puncte de la D3, precum şi cu o funcţie LiveView şi un ecran de 3 inchi cu rezoluţie înaltă. Dar să vedem cum stă treaba la calitatea imaginii: reuşeşte şi aceasta să se apropie de cerinţele clasei profesionale?

LiveView pe un TFT de 3 inchi

Noul display TFT de 3 inchi e cunoscut deja de la Sony Alpha 700. Ne face însă plăcere să-l revedem încă odată, deoarece prin rezoluţia sa de 3 x 307.000 pixeli şi unghiul de vedere de 170 grade vertical/orizontal este în prezent cel mai bun monitor pentru aparate foto ce se poate găsi pe piaţă. Bogăţia detaliilor şi strălucirea sa sunt exemplare, fapt ce se observă cel mai bine la mărirea fotografiilor. D300 dispune de binecunoscuta funcţie LiveView, cu care sunt dotate toate compactele şi care constă în folosirea ecranului TFT şi ca vizor. Pentru imaginea Live e folosit senzorul principal de 12 megapixeli, operaţiune în timpul căreia se rabatează oglinda din calea razelor de lumină. Se poate folosi focalizarea automată şi în această poziţie, precum şi măsurarea automată a contrastului (ceva mai lentă). Acest mod de funcţionare LiveView e denumit de Nikon „Tripod”. În aşa-numitul mod „free hand”, aparatul foloseşte pentru focalizare sistemul alpha de detecţie, la care oglinda se ridică pentru un interval foarte scurt de timp. Focalizarea e activată prin apăsarea declanşatorului până la prima treaptă sau prin apăsarea butonului AF. Cea mai rapidă metodă pentru a efectua o expunere: se apasă declanşatorul de tot şi se ţine apăsat până după focalizare şi declanşare (semnal acustic). Însă nici în acest caz nu scăpăm de tot de întârzierea de declanşare, foarte vizibilă mai ales când se foloseşte LiveView-ul. Totuşi, această funcţie îşi dovedeşte utilitatea mai ales la expunerile cu mâinile deasupra capului, fiind varianta preferabilă faţă de fotografierea pe nevăzute...

Numeroase butoane pentru un control intuitiv

În mare parte, conceptul de utilizare al lui D200 a fost păstrat în continuare, cu uşoare îmbunătăţiri însă. Tipice pentru D200/D300 sunt rotiţele pentru selectarea modului de expunere şi a câmpurilor AF. Majoritatea celorlaltor funcţii şi setări, cum ar fi focalizarea automată, calitatea imaginii, balansul de alb sau sensibilitatea, sunt şi ele accesibile direct. Tot tipic pentru Nikon este şi accesul printr-o tastă separată nu numai la corecţia expunerii, ci şi la corecţia bliţului. Rotiţa multifuncţională de pe partea dorsală, care la D200 are patru taste, a fost îmbunătăţită cu până la opt taste la D300. Aceasta înseamnă că permite deplasarea nu doar sus-jos-stânga-dreapta, ci şi pe diagonală. Această îmbunătăţire se observă cel mai curând la selectarea câmpurilor individuale de AF. În modul redare, rotiţa funcţionează la fel ca până acum, cu patru căi. O picătură amară: histograma nu mai poate fi afişată acum pe tot ecranul, ci doar redusă foarte mult, lângă un thumbnail. În schimb, pe această fereastră sunt afişaţi acum suplimentar numeroşi parametri de expunere. Dacă doriţi să vedeţi imaginea mai bine trebuie să apăsaţi doar pe tasta lupă (+). Este posibilă mărirea de opt ori a imaginii, permiţând astfel o evaluare a clarităţii neobişnuit de exactă, de mare ajutor fiind calitatea excelentă a display-ului. La D300, Nikon foloseşte pentru afişarea parametrilor de expunere şi un ecran LC plasat în partea superioară a aparatului foto, care poate fi iluminat la nevoie. Ba mai mult, parametrii expunerii pot fi afişaţi la D300 şi pe ecranul principal cu litere mari şi fundal luminos...

O creştere considerabilă a calităţii imaginii

CMOS-ul lui D300 de format DX (23,6 x 15,8 mm) desenează imagini la o rezoluţie maximă de 4.288 x 2.848 pixeli (12,2 megapixeli), cu 2 megapixeli mai mult decât D200 (3.872 x 2.592). În faţa senzorului este amplasat un filtru low-pass care reţine praful ajuns în carcasă şi îl scutură prin vibraţii de frecvenţă foarte înaltă. Rezoluţia măsurată este de 1.271/1.286 PL/ÎI la ISO 200/400, cu 100 PL mai mare decât la D200 (1.173/1.084 PL/ÎI la ISO 100/400), însă ceva mai mică decât la Sony Alpha 700 (1.335/1.358 PL/ÎI) cu senzor asemănător. Procesorul de imagine Exspeed lucrează intern cu datele pe 16 biţi, după care le exportă pe 12 sau 14 biţi. La formatul RAW, acest lucru se poate selecta în meniu. Domeniul ISO se întinde între ISO 200 şi 3.200 şi poate fi extins prin „Lo-1” la ISO 100 şi prin „Hi+1” până la ISO 6.400. În ceea ce priveşte zgomotul de imagine, D300 are rezultate excelente: 0,7/0,8 VN la ISO 200/400, obţinând astfel de două ori 15 puncte, adică maximul posibil. La ISO 100 s-a observat un zgomot de imagine şi mai scăzut decât la ISO 200. Şi mai interesante sunt rezultatele la ISO 800/1.600: 0,9/1,3 VN- plasându-l astfel în fruntea aparatelor din această clasă, mai bun chiar decât Canon EOS 1D Mark III (1,3/1,9 VN). Faptul că valorile la ISO 400 şi 800 sunt atât de apropiate ne determină să tragem concluzia că filtrul de zgomot de imagine intră puternic în acţiune, fapt demonstrat în final şi de reducerea rezoluţiei de la 1.286 PL la 1172 PL/ÎI...